INTRODUCERE IN GHIDURILE DE DIAGNOSTIC SI TRATAMENT IN MF
Descriere
Adrian RESTIAN
Adrian Restian este doctor în medicină şi antropologie, membru titular al Academiei de Științe Medicale, membru fondator al Societății Naționale de Neuroștiințe, Președinte al Societății Academice de Medicina Familiei și al Centrului de Studii pentru Științe de Graniță (afiliat UNESCO), profesor universitar în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din București și membru marcant al conducerii Asociației Medicale Române (Uniunea Societăților de Științe Medicale).
Adrian Restian, născut la Zizin, Brașov, trăiește în București ca un adevărat Homo Deus și ne dă speranțe că putem înțelege imensitatea lumii dacă o reducem, cu ajutorul unei umanități perpetue, la dimensiunile propriului nostru spirit. Detestă clișeele și croiește editoriale și dezbateri pe subiecte dilematice ale medicinei și societății de astăzi. S-a îndrăgostit de epigenetică încă din tinerețe și se pare că nu i-a trecut nici până astăzi: a scris și continuă să scrie articole în reviste ştiinţifice internaţionale cu referire la fiziologia şi patologia informației şi la mecanismele epigenetice.
Trebuie mereu amintit că, dacă astăzi specialitatea de Medicina Familiei – piatra de temelie a oricărui sistem de sănătate coerent de pe planetă – are un loc și un rol în România (poate încă nu cel pe care, de drept, l-ar merita), aceasta se datorează viziunii și eforturilor Medicului și Profesorului Adrian Restian. Mărturisesc că nu știu cât de sensibil este domnia sa la omagii, acolade și premii, însă sunt convins că de unele dintre acestea este profund atașat, tocmai pentru că reprezintă recunoașterea cuceririi unora dintre versanții cei mai înalți ai științei medicale: în urmă cu mai bine de un deceniu, scria primul mare Tratat de Medicina Familiei din țară; a primit de două ori Premiul Academiei Române, Premiul Gheorghe Marinescu pentru “Patologia informațională” (1978), Premiul Victor Babeș pentru “Medicina cibernetică” (1983), Mențiunea specială a Institutului de Înalte Sinteze de la Nisa pentru “Homo ciberneticus” (1983), Premiul de Excelenţă al Societăţii Naţionale de Neuroştiinţe (2010) ș.a. Am selectat doar câteva dintre pietrele de hotar din cariera prodigioasă a Profesorului, pentru a întregi imaginea unei personalități multivalente, a unui adevărat reformator și deschizător de drumuri, a unui mare constructor de proiecte, școală și știință.