POSTUME (EDITIA A II-A)Să îi bucurăm pe cei dragi cât sunt în viață
Descriere
În România, cel mai bine o duc scriitorii morți. O mare parte dintre ei sunt acum în manuale și, dacă în timpul vieții nu au avut barbă, o capătă cu ajutorul pixului de la școlarii plictisiți. Pentru că au murit la timp, nu au apucat să se facă de râs intrând în politică sau, dacă au făcut-o, intervine zicala "despre morți numai de bine".
Acestor indivizi li se consacră colocvii, revistele le dedică numere aniversare, operele lor sunt reeditate în tiraje minuscule, dar suficiente, iar criticii le mângâie opera cu penița, subliniindu-le coloana aproape dreapta din anii lui nea Ceașcă. În România e încă bine, ba chiar confortabil, să fii Arghezi, Sadoveanu, Preda sau chiar Ienăchiță Văcărescu. Cel mai bine o duc, că întotdeauna, Caragiale și Eminescu. Nu trece o zi fără că cineva să le pomenească cu venerație numele.
În România, cel mai prost o duc scriitorii autohtoni, tineri și vii. - JEAN-LORIN STERIAN (Despre bucuria de a fi negru)
Jean-Lorin STERIAN
Jean-Lorin Sterian s-a născut în 1975, în Constanța. Este fost jurnalist, scriitor, perfomer (actor și cântăreț), regizor, scenarist și antreprenor cultural, cunoscut poate cel mai bine ca „tipul ăla care și-a deschis teatru în garsonieră”(și a și folosit-o vreme de șapte ani cu această destinație). Și-a susținut licența în jurnalism la Universitatea Spiru Haret din București în 1998. Are un master în antropologie la SNSPA (2009) și un master în Society, Multimedia, Spectacle (Centrul de excelență în studiul imaginii, Universitatea din București , 2015). Și-a început studiile doctorale la SNSPA în 2016, cercetând ceea ce a inventat pentru a fi o cultură „de casă”.În 2008, Jean-Lorin Sterian a deschis teatrul lorgean, primul teatru de sufragerie din România și, din 2014, administrează HomeFest, un festival de arte care se ține doar în case și apartamente. Mulți ani a lucrat ca jurnalist la reviste de lifestyle. A publicat mai multe cărți de ficțiune și o carte antropologică legată de experiența sa de a-și transforma casa într-un spațiu public pentru spectacole. Din 2009 este interesat de arta performanței și de dansul contemporan.Jean-Lorin Sterian a lucrat ca interpret la două proiecte la Bienala de la Veneția, The Sinthome Score (2015, Dora Garcia) și O retrospectivă imaterială a bienalei de la Veneția (2013). De asemenea, a realizat propriul proiect de artă, proiectul The parazite șosete, la cea de-a 56-a Bienală de la Veneția. A creat spectacole de performanță precum We Need To Talk About lorgean (2014), Strip-tease (2013, cu Alice Pons) și Zugzwang (2012). A primit burse de dans contemporan la The Gathering, Montemor-o-Novo / Portugalia (2013) și DanceWeb, Viena / Austria (2012), precum și o bursă în literatură la Villa Marguerite Yourcenar, Saint-Jans-Cappel / Franța ( 2012).